DIMINEȚILE DE WEEKEND ALE UNUI CHIRURG

E dimineață, fie ea de sâmbătă sau duminică și când vecinul își pune în portbagaj sculele de pescuit sau își rostuiește lemnele de grătar, tu îți deschizi mașina și îi dai întrebării lui același răspuns trisilabic de weekend: „…la spital”, pe care gândul ți-l continuă „…să văd bolnavii”.
Dacă te-ar auzi vecinul te-ar întreba: „păi bine, dom’ doctor, nu aveti garda la spital? De ce nu va relaxati?”
Pentru mulți dintre chirurgi relaxarea sau călătoria de weekend încep DUPĂ ce Și-au văzut, palpat, investigat, interogat bolnavii operați peste săptămână. Ochiul colegului de gardă poate fi atent, responsabil și competent cu bolnavii tuturor, dar diferența o face ochiul chirurgului care i-a desfăcut și refăcut. El le știe slăbiciunile și riscurile mai presus de litera tratatului sau de răceala analizelor. Medicul curant îți știe arcada colică prea subtire ce îți vascularizează anastomoza, cecul acela cu iminență de perforatie sau a înțeles de la internare firea ta reticentă la mobilizarea precoce. Reguli, protocoale și constante biologice universal acceptate vor fi întotdeauna în chirurgie, și e bine că e așa. Va exista însă mereu și un imprevizibil a cărui întâmpinare o poate face cel mai bine intuiția celui al cărui ochi sau a cărui mână a văzut sau a simțit fibra, tensiunea, ischemia.

Fie ea sâmbătă cu cruce roșie sau duminică de odihna de la Cel de Sus, în weekend rămân și lucruri de făcut. Pentru un tub de dren, o sonda nazogastrică sau urinară există anumite indicații de extragere, dar cine le-a montat intraoperator cunoaște riscul păstrării sau eliminării lor. Fiziopatologia nu are weekend în calendar.

Am început aceste drumuri ca rezident, învățat de mentorii mei și le continui azi ca medic primar, împărtindu-le în măsura timpului, cu rezidenții mei. O echipă chirurgicală comunică și în zilele libere, cu preocupare pentru bolnavii aflati în grijă, dar și cu respect pentru timpul celorlalți. Asta nu înseamnă cumva că zilele noastre de weekend (sau serile! Sau noptile!) sunt obligatorii ținte vii pentru telefoanele sau mesajele oricui. Ne oferim timpul liber, dar nu ni se poate lua după bunul plac!
Și mai este un motiv pentru care diminețile de weekend ale unui chirurg înghit kilometrii până la spital. Încrederea unui bolnav sau a aparținătorilor lui în medicul curant nu se suspendă în sărbătorile legale, precum trenurile de navetiști. Ea se păstrează și de multe ori înfloreșște prin vizita matinală a medicului TĂU, care îți aduce la pachet, asemenea unei vizite de familie, vorbe bune și lămuriri. Cu medicul TĂU ai început urcusul Golgotei unei operații și îl vrei aproape și la durerile de sâmbată sau duminică, nu numai la cele de luni, când durerea ta va fi fost înțeleasă deja de alții.
Ajuns acasă, spre prânz, căutând o modalitate de a lăsa deoparte imaginile drenajelor sanguinolente, ale hemogramelor în scădere… sau ale intervențiilor efectuate în urgență, nimic nu te poate binedispune mai mult decât o sprânceană ridicată, chiar și prietenos:
„Dom’ doctor… nu tăia trandafirii… că e sărbătoare dom’ne și e păcat!”