Hernia inghinală pe înțelesul tuturor
Generalități
Hernia inghinală reprezintă protruzia (ieșirea) conținutului abdomenului printr-un defect la nivelul canalului inghinal. Ea poate fi prezentă încă de la naștere (congenitala) sau dobândită.
Hernia inghinală poate fi observată și de pacienți. Practic, o „umflătură” în zona inghinală apare și dispare in funcție de poziție și efort. Astfel, ea se evidențiază mai ales in pozitie verticală și la un efort abdominal, putând dispărea în poziție orizontală.
Inițial, continutul herniar „se mișcă” prin orificiu și hernia poate fi asimptomatică („nu mă supără cu nimic”), însă acest defect nu se „umple” de la sine și, lăsată netratată, o „simplă” hernie inghinală poate duce la complicații grave (ștrangularea cu necroza anselor intestinale cu perforație și peritonită) ce pun în pericol viața pacientului.
Factori de risc și cauze în hernia inghinală
- Antecedentele familiale
- Persoanele de sex masculin prezintă mai frecvent hernie inghinală
- În sarcină, creșterea presiunii intraabdominale favorizează apariția herniei
- Obezitatea este un factor de risc important pentru dezvoltarea herniei inghinale
- Anumite boli cronice (constipație cronică, tuse cronică, ciroză hepatică, adenom de prostată) sunt factori de risc pentru hernia inghinală
- Efortul fizic intens și repetat (sportivi)
- Deteriorarea structurilor musculoaponevrotice prin vârstă, scădere ponderală rapidă sau neoplazii
Tipuri de hernie inghinală
- 1. Hernia inghinală indirectă apare la nivelul orificiului intern, lateral de vasele epigastrice inferioare, acolo unde cordonul spermatic la barbat si ligamentul rotund la femeie intră în abdomen. Pot apărea la orice vârstă, dar multe dintre ele sunt congenitale.
- 2. Hernia inghinală directă apare medial de vasele epigastrice inferioare. De obicei dobandită, apare mai frecvent la vârstnici.
Simptome ale herniei inghinale
- „Umflătură” la nivelul peretelui în zona inghinală, accentuată de tuse și ridicarea în picioare, ridicarea de greutăți, aplecarea înainte , efort, etc.
- Senzație de durere, presiune sau arsură la același nivel și în aceleași situații.
Semne de alarmă pentru o hernie complicată
- Hernia nu se mai reduce („nu mai intră”) și devine brusc dureroasă
- Vărsături repetate
- Constipație prelungita brusc apărută
- Febră/frisoane
- Durere puternică inghinală ce crește în intensitate
- Modificarea aspectului tegumentului în zona herniei (rosu-violet, negru)
Evoluția herniei inghinale
Odată ce s-au manifestat oricare dintre simptomele mentionate mai sus, se recomandă un consult efectuat de chirurg în vederea stabilirii diagnosticului de hernie inghinală și a tratamentului.Este utilă efectuarea, înainte sau după acest consult, de investigații precum analize de sânge sau ecografie inghinală (parietală) și abdominală.
O eroare frecventă o reprezintă convingerea unor pacienți că „dacă voi purta centură sau un brâu nu am nevoie de operatie”. Acest tratament conservator are indicații doar în cazuri cu risc anestezic crescut, nu rezolvă defectul și, mai mult, greșit aplicat, poate produce complicații precum ștrangularea.
Evaluarea precoce de către medicul chirurg și o intervenție chirurgicală evită greșeala neprezentării la medic și apariția complicațiilor de mai sus (incarcerare, pierderea dreptului la domiciliu a herniei prin mărirea in timp a conținutului, strangularea)
Tratamentul herniei inghinale
Tratamentul recomandat este intervenția chirurgicală laparoscopică sau pe cale deschisă, în marea majoritate a cazurilor aplicându-se un grefon sintetic („plasă”), după o discuţie informată cu pacientul și alegerea metodei împreuna cu el.
Tratamentul miniinvaziv laparoscopic (TEP sau TAPP) presupune, sub anestezie generală, efectuarea a 3 incizii de 5-10 mm prin care se introduc o cameră video și instrumentele care realizează intervenția. Cura herniei inghinale se efectuează vizualizând în amănunt structurile anatomice pe un ecran, prin fixarea grefonului sintetic (plasei) la structurile de rezistență. Operația durează în medie, 40-50 de minute, cu firești variații individuale.
Intervenția laparoscopică realizează rezultate foarte bune cu scăderea până la dispariție a supurațiilor, o mobilizare precoce a pacientului, o refacere mai rapidă și un timp de spitalizare mai scăzut.
Dacă pacientul nu dorește intervenția laparoscopică sau in cazul contraindicațiilor (rare) ale laparoscopiei, se poate efectua, utilizându-se rahianestezia sau anestezia generală și tratamentul pe cale deschisă.
Recuperarea postoperatorie
După cura laparoscopică a herniei inghinale este nevoie, de o zi sau, în rare cazuri, 2 zile de spitalizare. De la câteva ore după operație se incepe mobilizarea pacientului, iar alimentatia se reia de asemenea precoce, cu lichide în seara intervenției și alimentație normală de a doua zi, inclusiv cafea, pentru stimularea tranzitului. La 7-10 zile se extrag puținele fire de sutură ale miniinciziilor. Timp de o lună se recomandă evitarea eforturilor exagerate, a tusei, strănutului sau a constipației pentru integrarea cu ușurință a plasei și evitarea recidivei (sub 2-4 la sută)
Se recomandă de asemenea reluarea eforturilor fizice progresiv, sub supravegherea unui kinetoterapeut și evitarea creșterii în greutate.
ÎN CONCLUZIE
O hernie inghinală „banală” neglijată și netratată, poate duce la adevărate drame (ocluzie intestinală, peritonite, rezecții de intestin sau colon).
Aceeași hernie inghinală se poate rezolva laparoscopic rapid si fără dureri dacă pacientul se prezintă la timp la un medic chirurg cu experiență în tratamentul defectelor parietale.
Hernia inghinală pe înțelesul tuturor