1908.
La un conac, tânărul medic Victor Gomoiu îngrijește cu succes, de câteva săptămâni, la cererea profesorului lui, pe boierul X după un accident de călărie. Într-o leneșă după amiază de duminică, în timp ce îl citește pe Kant (!) este chemat „la boieru’”.
Când intră în odaia acestuia, baronul local al timpului îl așteaptă cu burdihanul dezvelit. În jur, săteni cu ochii beliți, (vezi scena castrării din Aferim), departe de imaginea idilică a țăranului român, așteptând umilirea ” străinașului”. O râgâială scurtă, duhnind a anamneză:
– Scarpină-mă, doftore!
Alegând să plece fără întoarcere (și fără onorariu!) din cameră și de pe moșia pruriginosului boier, „doftorul” strigă peste umăr o blestemăție nevestei burdihanului.
– Cucoană! Vino de-ți scarpină porcul!
100 de ani mai târziu, replica i-ar fi adus tot un nume de spital sau o filmare cu camera ascunsă?
…………………………………………………………… Ei… Și ce dacă? De-abia o să știe nepoții noștri cum arăta un medic român.