Într-un mall, replică IT a piramidelor dintr-o lume antică fără rasism, o familie de ALBI (a nu se gândi „caucazieni”) își împinge fetița de 2 ani să ia contact cu fetița de 4 ani a unei familii de NEGRI (nu schimbați în „afroamericani”). Entuziasmați de ecumenitatea sentimentelor, cei patru părinți le pozează și își zâmbesc de zor.
După o inițială luare de contact, cele două miniboxerițe revin în colțurile lor. Nu trec încă peste diferență, mai ales că mami și tati mum & dad) nu se înghesuie să o mângâie EI pe CEALALTĂ.
Toleranța e mult mai ușor de predat decât de practicat? Da, la fel ca toate idealurile.

„Între idealurile oamenilor
Și realizarea lor
Întodeauna va exista
O diferență de nivel
Mai mare
Decât cea mai înaltă cascadă.

Se poate folosi rațional
Această cădere
De speranțe,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrală.

De la energia astfel câștigată,
Chiar dacă n-o sa reușim
Să ne aprindem decât țigările,
Tot e ceva,
Pentru ca, fumând, ne putem gândi serios
La niște idealuri și mai grozave.”
(Marin Sorescu, Perpetuum mobile)

Și atunci, nu e de preferat diferența înțeleasă și acceptată uneia ștearsă „politically corect”? O lume fără entropie este moartă, parcă așa scria într-o carte de școală.