Viața înseamnă schimbare, cu fiecare secundă în care ne petrec gândurile, emoțiile şi acțiunile noastre.
După 35 de ani ca militar, 29 de ani de activitate în Spitalul Militar Central, 900 de gărzi (peste 2 ani şi jumătate din viața mea 
), în jur de 7000 de intervenții la care am participant de la rezident la şef (şi sper, uneori, lider) al echipei chirurgicale, am ales să îmi continui activitatea în mediul privat. Păstrez recunoștință şi amintiri de neşters acestui izvor de sănătate ctitorit de Carol Davila, care m-a format ca om, ca medic, care mi-a oferit sursa de inspirație şi găzduirea scrierilor mele şi care mi-a oferit ieri posibilitatea de a îmi lua la revedere într-un mod onorant. Mulțumesc pentru TOT colegilor şi prietenilor din întreg spitalul (în special celor din Secția Chirurgie II) şi sunt convins că drumurile noastre se vor mai intersecta.
Oameni ai bisturiului ca Teodor Horvat, Ioan Timaru, Paul Oprea, dincolo de titluri, grade şi funcții au reprezentat borne ale formării mele şi mă vor însoți intrinsec în activitatea mea profesională viitoare. Aceasta nu va scădea, ci se va diversifica în forme care să continue preocupările mele pentru chirurgia minim invazivă, participarea la manifestările internaționale de profil, implicarea în educația chirurgicală… şi în măsura în care AI nu mă va plagia, pentru scris 
. Proiectele sunt numeroase, cu provocări pe măsură, iar inegalabilul Mark Twain mă va ghida în alegerea lor, pentru a nu uita pe viitor de timpul care se scurge şi de omul din mine:
„Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.”
