MANIFEST PENTRU SĂNĂTATEA CUVINTELOR
În minunăția lui de carte „1984” George Orwell descria, dezgustat de lumea dictatorilor ce se profila in 1948, crearea de „Noua Limbă”. În acea lume distopică (dar care ne tot vizitează de atunci, apreciați dumneavoastră când ṣi unde), cuvintele care puteau ascunde „crima de gândire” erau nu numai evitate sau interzise, ci chiar scoase oficial din dicționar. Astfel, cuvintele periculoase (!) împărtăşeau soarta oamenilor dintr-un sistem totalitar. Erau nu numai suspendate din munca lor sau închise în puşcărie ci, uneori, executate. Scurt, prin aceleaşi dispoziții ca ṣi cei care le spuneau. Stranie solidaritate a cuvintelor rebele, să împărtăşească soarta creierului care le-a gândit şi gurii care le-a rostit!
Limba engleză însăşi era torturată psihic (prin teama de a îi folosi cuvintele-dizident) ṣi fizic (prin apariţia de cuvinte-surogat). Aceste oportuniste (oh, iarăşi acelaşi destin cu al oamenilor!) erau creaturi artificiale ca „Nouvorbă”, „dublugândit”, „a macavorbi”, „negrulalb”.
Dăm cuvântul lui George Orwell, în 1948:
„Cuvântul cheie este aici: negrulalb. Similar multor cuvinte din Nouavorbă acest cuvânt deține două semnificații mutual contradictorii.
Aplicată unui opozant semnifică obișnuința de a susține fără reținere că negrul este alb, în contradicție cu faptele reale. Aplicată unui membru de Partid, semnifică o dorință loială de a spune ca negrul este alb atunci când disciplina de partid o cere.
Dar înseamnă de asemenea abilitatea de a crede că negrul este alb și de a uita că
cineva a crezut vreodată contrariul. Acest lucru necesită o continuă alterare a trecutului, făcută posibilă de către sistemul gândirii care cuprinde cu adevărat tot ceea ce rămâne, și care este cunoscut în Nouavorbă ca și dublăgândire. Dublagândire este de fapt puterea de a păstra două credințe contrare în mintea cuiva în mod simultan, și amândouă să fie acceptate.” („1984”)
Toată această hăituire generală a oamenilor, a cuvintelor ṣi a adevărurilor incomode era concentrată zilnic ṣi brutal în cele Două Minute de Ură. Atunci, în cadru oficial, (la serviciu!) oamenii îṣi exprimau furia viscerală reprimată până atunci. Cum? Urlând şi amenințând la ecranul pe care se proiectau imaginile opozanților ṣi ale celor care „au trădat cauza”, care mai de care mai editate ṣi mai hidoase. Cine le proiecta? Chiar sistemul autoritar şi atoatevăzător al Fratelui cel Mare!
Ideea de Nouvorbă a lui Orwell, tratată sarcastic de acesta, fusese luată foarte în serios cu 16 ani mai devreme de către un lingvist sovietic, Nikolai Marr, pe vremea când frica se ascundea în sufletul colhoznicilor şi aparatcikilor iar NKVD-ul în patul lor. Soluția lui (semioficial promovată de către sovietici) era eliminarea cuvintelor (din limbile „imperialiste”- engleză, franceză) care exprimau emoții posibil negative la adresa ordinii sociale dorite. În plus, Marr (nu Marx!) propunea inventarea de expresii în limbajul comun conforme cu ideologia impusă. Ca să se termine odată cu sclavagismul, cu rasismul ṣi, în general, cu asuprirea omului de către om!
Dar sigur, toate acestea aparțin trecutului. Să ne acordăm, aşadar, public, Două Minute de Bucurie:
Ce bine că aceste vremuri au apus cu desăvârşire ṣi că nu mai suntem obligați să utilizăm o NouVorbă!
Ce minunat că astăzi cuvintele care desemnează realități nu mai sunt interzise sau urmărite de o Poliție a Gândirii!
Ce odihnitor este să te poți exprima fără să te gândeşti că vorbele tale pot fi folosite împotrivă-ți de o oarecare ideologie cu pretenție de Ministerul Adevărului!
Astāzi, pentru prima dată în istoria omenirii, mulțumim cu adâncă stimă ṣi recunoştință (pentru cititorii mai în vârstă) ṣi cu toleranță nediscriminativă ṣi neofensatorie (pentru cei mai tineri) pentru posibilitatea de a spune şi scrie orice cuvânt (dublu)gândim.
Pentru că, (nu e aşa?) o carte veche ṣi încă neevaluată suficient de către forurile competente începe astfel:
” La început era Cuvântul…”