Este cheală. Este slabă, dar nu în modul în care şi-ar dori fetele de 28 de ani ca ea. Este aproape piele şi os pentru că de 2 ani nu luptă cu kilogramele în plus, cu masteratul, pentru vreun bărbat sau un post într-o multinaţională. Se bate, aşa cum poate ea, cu cancerul de col uterin în stadiu avansat. “Fii tu însăţi“? Leit motivul postărilor automotivante de pe fb? Greu, când după atâtea transfuzii nu-şi mai recunoaşte nici-o celulă din sânge. Are o mamă al cărei gând nu este cu cine iese fiica ei, ci dacă se întoarce de la chimio, radioterapie sau din sala de operaţie. Mărimea hainelor nu o interesează, atât timp cât schimbă doar pijamale de spital. Fashion – style cu atât mai putin, nu-i va aduce niciodată proteinele de care duce lipsă. Mai are o cincime din cât avem noi oamenii “normali”. Melodii preferate? Șlagărul pe care îl aude de luni de zile, bipul monitorului, dar obligatoriu sub 120/minut, peste ritmul ăsta lumea se agită în jurul ei mai rău ca într-o discotecă. Parfumuri? Nu contează, atât timp cât nu sunt puse în aparatul din care îşi ia oxigenul. Iubire? Cine poate da, cand nu-i ajunge aerul? Prieteni? Fiecare moare singur. Cum vă simţiţi că aţi citit aceste rânduri? Rău? Trageţi atunci aerul în piept ca şi cum AȚI ALEGE să faceţi asta.