Siliconatele topless, stăpâne absolute ale umbreluțelor. Din când în când, probează alene semicuștile de răchită ce se leagănă ca o promisiune și ca un training ale captivității aurite la care speră .
Invidiații bicepso-pectorologi îndelung lucrați în serile de iarnă, posesori ale unor pachețele abdominale de vară ( aproape) la fel de dorite de doamne ca și pachețelele de primăvară.
Mamaiele (aduse la pachet cu copilimea nonplutitoare) care repetă absent, cu gândul la găinile și curcile din arsura Bărăganului: „la apă mică, mamaie, la apă mică”.
Tipii misterioși, integrali (da, da, nu integri!), cu ochelari de soare DE FIRMĂ plasați strategic în jurul unor pahare pe care le sorb privind (evident, o presupunere) spre un „bisnis” care va să vină.
Înotători rasați care încearcă perpetuu sa despartă apele bazinului pentru a face loc sa treacă triburilor pribege si fanatice de admiratoare hidrofobe de pe margine.
(Rar), câte o pereche topită de căldură într-o singura masă înfiorată și fără de frustrări, pentru care e oricum indiferent că se află pe șezlong, în pat , într-un tufiș sau pe lună.
Tatăl responsabil, (pentru care aducerea familiei aici reprezintă împlinirea săptămânii și confirmarea motivelor pentru care trage la jug), proptit în picioare pe marginea bazinului și ținând sticla de bere rece ca pe o făclie secretă a libertății.
Mămici prinse între unsul soților pe spate, ca o continuare a muncii de bucătărie, „educația” în public a odraslelor și gândurile lor secrete chiar și pentru ele.
Și unul, la umbra, care tastează un articol pe mobil. Să se vadă ca are.