Te-au izgonit din tine lacrima de copil și dorința de perfecțiune a celor din jur. De atunci trăiești la distanță de îngerul tău păzitor; drumul te mai apropie, te mai desparte, după cum în intersecțiile vieții tale ești alcătuit sau risipit. Agenții de circulație care te orientează nu cunosc mereu legile tale interioare, deși îți sunt de multe ori părinți, prieteni, profesori. Mai apropiat sau mai îndepărtat de tine, niciodată tu, treci pe lângă întâlnirile vieții cu nonșalanță, fără a le descifra înțelesul. Ca un șofer preocupat exclusiv de viteză și destinație, fără a te gândi la partenerii de trafic. Și implicit, nici la tine.
Pentru cei norocoși urmează o coliziune. Tot o întâlnire, dar pe contrasens. O zdrobire bruscă, năucitoare, în care îți auzi carnea cum se desprinde de os într-o nesfârșită incizie printre cuvinte.Tu, fost stăpân al cailor putere poți deveni proprietarul de necontestat al unor cai care zburdă verzi pe pereți. Cu ochii închiși încă, năucit, dai vina pe un diagnostic sever, pe un om, pe soartă, că ți-au încălcat regulile de viață, atât de riguros stabilite. Aveai drum, aveai limuzină, aveai putere. Nu mai ai nimic, doar ești.
Ești pe asfalt, lângă tine. V-ați ciocnit, după ce ați venit de foarte departe, unul de celălalt.
– Te doare?, te intrebi.
– Cumplit, îți răspunzi.
– Ne ridicăm?
– Nu încă.
După un timp (ce timp!), îți dai seama că nu ai de ales. Pe lângă tine trec oameni în continuare, soarele arde, ți-e foame, cei dragi te așteaptă.
Te ridici, tu cu tine, împreună, într-unul singur.
Durerea o mai simți, mai rar, mai surd, dar e acolo, martora reunirii tale.
Dar alături de ea se așază cu seninătate aroma cafelelor băute cu un prieten pe care îl uitaseși… Începi să vezi ca într-o fulgerare toate cărțile pe care ai amânat să le citești. Mângâi cu zâmbitoare aducere aminte nevoia unui suflet. Asculți muzica ta interioară din ce în ce mai des. Guști dulceața bucuriei unui copil, fie el și pitit într-un om mare.
O cavalcadă a simțurilor te scoate astfel de pe asfaltul unidirecțional spre orizonturile proximității tale. Iar îngerul regăsit te modelează cu migală, reamintindu-ți cine, de ce și unde ești.
Ești cu tine însuți, cel mai bun loc în care te poti afla.