Astăzi am operat în deplasare.

La intrarea Clinicii de Sunete din General Berthelot m-a asteptat şefa blocului operator, Diana Domenico, cea care banuiesc că pregateşte atât ascuţişurile emisiunilor cât şi personalul ce sterilizează încercările de contaminare radiofonică.

Am trecut apoi pentru prima dată pe holuri dincolo de care bănuiam pulsând sufletul unei Românii radiofonice monitorizată nevăzut de profesionişti pentru care imaginea e doar o scuză a orgoliului. Am aşteptat în “filtrul” sălii de operaţie a “Prietenilor de la 10”, schimbându-mi treptat ţinuta gândurilor alergate prin oraş cu uniforma unor cuvinte ce ştiam că vor ajunge în unde Hertziene printre oamenii şi locurile vieţii mele. Am revăzut planul interventiei cu managerul Clinicii, Dan Preda.

Am cunoscut membrii echipei operatorii ce urmau să mă ajute in disecţia comună a suferinţei şi speranţei umane. Doi tineri, Daniela Soare si Ionut Dragu, ale căror acurateţe şi entuziasm în incizia printre cuvinte mi-a dat mie, pacient al limbii române, speranţa.

Am intrat în operaţia de sutură a relaţiei medic pacient cu încredere alături de aceasta echipă.

Pentru că încrederea, spunea un Profesor, este cel mai scump consumabil medical.

Intervenţia s-a desfăşurat sub supravegherea anesteziştilor de sunet de dincolo de geam care îţi asigurau relaxarea.

La sfârşit, ne-am strâns mâinile. Cu siguranţă nu am efectuat vreo premieră mondială , nu am schimbat istoria. Dar poate, undeva în ţară, s-au deschis ferestre în zidul neîncrederii dintre medic şi pacient.

Bună treabă, bună echipă, Prieteni de la ora 10 ai RRA!